Nichita - profund. Foarte profund

NewsIaşi îmi face nemaipomenita plăcere de a cita din înţelepciunea necuprinsă a primarului dulcelui târg. Expusă, dintr-o largă mărinimie, în emisiunea „City puls de week-end” de la Antena 1 Iaşi - post pe care nu îl pot urmări din motive de distanţă, deci nu pot decât să regret că nu am acces la întregul rezervor de înţelepciune pe care îl reprezintă acest discurs. Aceste citate reprezintă însă veriga-lipsă dintre comportamentul dlui primar şi informaţii disparate pe care le aveam până acum despre dumnealui, putând astfel pretinde că acum îl cunoaştem mai bine sau, ca să fiu în ton cu interviul cu pricina, că atingem latura profundă a personalităţii sale. Putem astfel să ne imaginăm un pamflet cu dl Nichita la budă.

Prin urmare aflăm că, dimineaţa, când se uită în oglindă, Gheorghe Nichita e profund. Atunci se gândeşte el la lucruri importante. Dar noi ştim că lucrurile importante au nevoie de timp, prin urmare mă întreb cât timp este dl Nichita profund pe parcursul unei zile... Sau, după ce termină de uitat în oglindă şi de studiat cum reacţioneaza la propriile gânduri oare la ce se mai gândeşte? Probabil la lucruri neimportante, cum ar fi activitatea lui de zi cu zi.

„... le-am spus colaboratorilor, celor care mă ajutau la discursuri, că
trebuie să mă cunoască. Eu trebuie sa am discursuri dupa personalitatea mea,
altfel nu sunt eu”

Ajung la concluzia că acum îl cunosc foarte bine colaboratorii lui, cei care îi scriu discursuri. Păi nu se gândeşte el la lucruri importante? Doar l-au văzut cât de profund se uita în oglindă. Nu au văzut cât timp ia această activitate? Şi atunci cum să ne mire că i-au croit, după chipul şi asemănarea lui, sloganul „Lucrurile importante au nevoie de timp”?

Drogul CET. Stupefiantul CET

Citisem la Pătrăşconiu că Mircea Geoană e ca un drog, e de-a dreptul STUPEFIANT... Pentru ieşeni, asa e situaţia de la CET. Oamenii resimt criza din ce în ce mai puternic, cei mai destoinici dintre ei au decis să fie pe picioarele lor şi să iasă din sistemul anacronic al încălzirii centralizate şi acum sunt sancţionaţi pentru asta, iar şefii oraşului se ţin de marketing de gherilă.

Pe de o parte, se ia un om competent. Un „om politic”. Un om cu un CV impresionant, membru în diverse consilii de administraţie şi cu niscaiva diplome pe pereţi. Un om ascultător, carierist, unul dintre specialiştii din pepiniera partidelor, dar care nu a ajuns (încă) la nivelul unui Chiuariu. La nivelul de ridicol vreau să spun.

Pe de altă parte, se ia o întreprindere de succes. În cazul nostru, CET. Succesul acestei întreprinderi constă în faptul că, în timp ce alte întreprinderi cu doar 10% din pierderile CET şi-au închis de mult dosarul la Registrul Comerţului, CET continuă să polueze, la propriu şi la figurat, viaţa ieşenilor. Şi, fiind o întreprindere de succes, face angajări. Mai mult, îşi extinde schema de personal cu un post de director de care nu a fost nevoie timp de cinci ani.

Şefii oraşului, cei care au decis această operaţie, spun că e neapărată nevoie de un director de marketing. Cităm din Nichita:

„Cred ca este nevoie de inca un director la CET pentru ca unitatea se
confrunta cu mari probleme. Este nevoie de cineva care sa se ocupe de
achizitiile de gaze naturale si carbune. In plus, mai vin si fondurile europene
care trebuie gestionate. Cred ca este o componenta foarte importanta din
structura de conducere” (citat în Ziarul de Iaşi)

Observăm că dl Nichita consideră că această poziţie este importantă pentru oraş. De aceea a fost nevoie de cinci ani pentru a se ocupa un post care să se ocupe de achiziţia de combustibil (Lucrurile importante au nevoie de timp... remember?).

Lacramioara Pinitilie, purtătorul de cuvânt al CET, zice că aspectul salariului se va discuta după concursul cu un singur participant. Şi aici ne întoarcem la omul nostru competent. Îmi dau seama acum că acest om mai are o calitate şi am fost nedrept cu el în prezentarea mea anterioară pentru că i-am omis-o: spiritul de sacrificiu pentru oraş ! Vă daţi seama că este singurul din oraş dispus să participe la un concurs foarte greu, pentru un post foarte dificil, esenţial pentru oraş, fără să ştie ce salariu va avea? Vă daţi seama că într-o întreprindere de succes şi de stat cum este CET nu există capacitatea de a oferi un răspuns simplu şi clar la această întrebare de genul „potrivit grilei de salarii pe care o are orice întreprindere de stat, salariul dlui X va fi cuprins între ... şi ... lei pe lună”...

Şi pentru ca strategia de marketing de găurilă să meargă până la capăt, observăm că distinsul domn candidat nu are nicio competenţă în domeniul marketingului. Nu că i-ar fi folosit la ceva... noi ştim foarte bine care este scopul acestor posturi în întreprinderile falimentare, mai ales că fiecare partid politic stă la coadă pentru un astfel de post. De altfel, chiar primarul, când i-a enumerat atribuţiile, a vorbit de achiziţii şi de fonduri europene, or marketing înseamnă punere pe piaţă, comercializare. Păi chiar aşa: ce să comercializezi? Oricum se ocupă Primăria să bage pe gât forţat ieşenilor „produsul” CET. Şi apoi, de unde vin banii? din furnizarea/comercializarea (vorba vine) de căldură/agent termic, sau din organizarea de licitaţii de achiziţie şi din „atragerea” de fonduri?

În cele din urmă, omul competent va ajunge director de marketing la întreprinderea de succes. Probabil că, în contrapartidă, câţiva salariaţi se vor înscrie la AOFM ca să-i facă loc. Oricum erau nişte beţivi, nişte leneşi cu familii numeroase. A, am uitat, şi corupţi pe deasupra. Am spus că erau şi beţivi? Afară cu ei!

Sunt convins că omul competent nu ne va dezamăgi în noul său post, şi îi urăm succes la concurs. Ar fi chiar nepotrivit să concureze singur şi să iasă pe locul doi...

Ieşeni, treziţi-vă!

CET - coşmarul ieşenilor

Am citit cu stupoare articolul din Ziarul de Iaşi privind noul regulament local pentru energia termică. Nu ştiu cât de precis prezintă ziarul realitatea, de aceea înainte de a îmi exprima părerea voi face nişte necesare clarificări juridice şi terminologice.

În principiu, fiecare cetăţean al UE are dreptul să îşi aleagă în mod liber furnizorul de servicii. În cazul unei coproprietăţi (cum e cazul blocurilor de apartamente), acest drept este limitat de situaţia de fapt: unităţile locative se află într-o stare de interdependenţă, ceea ce face ca marja de manevră a fiecărui proprietar să fie mai restrânsă. În Occident (mă voi referi la Franţa şi Belgia), blocurile de apartamente au regulamente de ordine interioară foarte precise în care sunt precizate aceste limite şi pe care orice nou cumpărător le semnează şi se angajează să le respecte. Nerespectarea poate duce până la acţionarea în instanţă şi plata unor daune către asociaţie de către proprietarul în cauză.

Exemplul occidental nu rezolvă problema alegerii furnizorului de energie termică decât la nivel de principiu (enunţat mia sus), deoarece la ei nu există încălzire centrală pe oraş, asta e o aberaţie. Toate blocurile au centrale termice, fie de bloc/scara sau de apartament. Fireşte, dacă există centrală de bloc tu nu poţi instala o centrală de apartament, ai nevoie de acordul celorlalţi şi nu îl vei primi deoarece se vor crea dezechilibre în modul de facturare, altfel foarte simplu (cu repartitoare sau pe cote-părţi). În toate cazurile însă, cheltuielile privind spaţiile comune sunt suportate de toţi locatarii - aici intrând, pe lângă căldură şi lumină, curăţenia, liftul etc., la fel ca în România.

Acest proiect de regulament al Primăriei ieşene creează probleme deosebite în special blocurilor mixte - unde există şi apartamente branşate la CET,  şi apartamente independente termic. Situaţia este nefericită pentru cei rămaşi captivi la sistemul centralizat, în primul rând pentru că CET este falimentară şi fără combustibil, în al doilea rând pentru că este vorba de un sistem energofag, deci scump, şi neperformant, nefiabil. Pe de altă parte, cei care au ales independenţa termică încă plătesc din buzunar pentru pierderile CET, o dată prin impozitele locale din care se plăteşte subvenţia din preţul gigacaloriei, şi încă o dată prin suportarea directă a pierderilor ce ar trebui să le revină locatarilor captivi în blocurile mixte.

Situaţia din blocurile mixte

În blocurile mixte, cei care au ales independenţa termică îşi plătesc facturile la zi, altfel rămân fără căldură instantaneu. În acelaşi timp, prin apartamentele lor trec ţevile către apartamentele captive, şi pentru care li se cere să plătească contravaloarea agentului termic. La fel ca ceilalţi, au de plătit pentru încălzirea spaţiilor comune.

Chestia cu plata agentului termic pentru ţevile care traversează apartamentul este o aberaţie juridică cum rar s-a văzut.  Dacă prin construcţie s-a prevăzut o servitute de trecere a ţevilor de utilităţi, nu este posibil ca eu, client al CET-ului, să pretind vecinului o câtime din factura pe care mi-o emite furnizorul după ce că îi grevez apartamentul cu o servitute de care el s-ar lipsi instantaneu dacă ar putea. Corect ar fi ca cel branşat la CET să suporte costurile izolării în apartamentul independent termic dacă vrea să nu piardă căldură pe acolo... Nu vă miraţi, art. 617 alin. (2) din Codul civil spune aşa: „Trecerea trebuie să se facă în conditii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai putine prejudicii.” Articolul se referă la servitutea de trecere în general, prin urmare, neexistând vreun articol pentru această servitute specifică estimez că această dispoziţie se aplică pe deplin.

În continuarea raţionamentului, clientului CET îi revine să suporte toate pierderile de pe reţea, inclusiv de pe reţeaua din interiorul blocului. Oricine altcineva nu are nicio legătură cu CET şi nicio obligaţie faţă de aceasta, nefiind nici parte la vreun contract cu CET, nici neputând fi obligat să plătească vreo „taxă CET” care să nu respecte regimul de adoptare a impunerilor fiscale în România. Respectiv, o astfel de taxă constituită în beneficiul CET ar reprezenta „ajutor de stat” potrivit art. 1 alin. (4) din Codul fiscal (1 ian. 2009), acesta acordându-se potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificari şi completări prin Legea nr. 137/2007.

Proprietarului de apartament independent termic îi rămâne să suporte, cum e şi normal, o câtime din costul încălzirii spaţiilor comune. Dacă încălzirea spaţiilor comune este asigurată de CET şi în blocul respectiv există repartitoare, trebuie montat unul şi pe caloriferul de pe scară, astfel încât doar acel cost să reprezinte încălzire comună, nu şi „pierderile din subsol”. Proprietarul care a ales independenţa redevine astfel, pentru acel calorifer, client al CET, prin intermediul asociaţiei de proprietari, şi este deci dator să suporte o parte din pierderile din bloc. Aceste pierderi trebuie însă să fie proporţionale cu consumul: prin urmare, dacă încălzirea consumată de caloriferele comune reprezintă 10% din consumul total de agent termic CET, cele 10% din pierderi corespunzătoare se repartizează tuturor apartamentelor din bloc (toţi suportă încălzirea spaţiilor comune), apartamentele independente urmând să achite cota care le revine din acele 10%.

Soluţia cea mai simplă pentru rezolvarea problemei cheltuielilor de încălzire a spaţiilor comune ar fi închiderea completă a caloriferelor de pe scară, cu excepţia cazurilor în care s-a realizat izolarea termică a scării (termosistem în bloc, uşa de intrare cu barieră termică etc.) şi căldura nu e risipită aiurea.

Consecinţe

Cele prezentate mai sus sunt aspecte pur juridice. Dacă privim mai de aproape, observăm că, de cele mai multe ori, cele mai necăjite familii sunt tot cele care au rămas captive unui sistem anacronic pur comunist. Să le pui tot pe acestea să suporte toate pierderile de pe reţea... este imposibil, nu vor face decât să acumuleze datorii tot mai mari. În acelaşi timp, nu e corect să pui la plată cetăţenul cinstit şi prevăzător, practic să îl sancţionezi în loc să îl stimulezi, pentru greşelile altora. Soluţia?

Soluţia

S-a mai discutat despre asta, nu e nicio surpiză. Cu atât mai mult ar trebui să fie îmbrăţişată de cât mai mulţi.

În ultimii ani, am citit periodic ştiri despre banii alocaţi de la bugete (central şi local*) pentru CET. Sume imense. În acelaşi timp, CET merge pe pierdere. Nimeni nu a executat vreodată datornicii la modul serios (au existat câteva cazuri de paradă) şi nici nu are de gând să o facă, deci soluţia finanţării CET nu este nici măcar asta. În plus, CET primeşte şi subvenţii, în afară de banii alocaţi chipurile în mod excepţional. În total, foarte mulţi bani.

La asta se adaugă patrimoniul imobiliar al CET. Nu mă refer la centrala termică propriu-zisă, care este necesară pentru producţia de energie electrică (dacă o face cu profit; altfel...), ci la nenumăratele puncte termice de cartier, la nenumăratele spaţii pentru conducte, la nenumăratele servituţi de trecere care grevează terenuri ce altfel ar putea căpăta destinaţii comerciale şamd... La Piramida lui Dubeţ....

La asta se adaugă cheltuielile de retehnologizare. Oare acele cheltuieli nu ar putea fi utilizate pentru creşterea performanţei în producerea de energie electrică, sau dacă nu la altceva?

Dacă tragem linie vedem că vorbim de sume fabuloase. Dacă s-ar instala centrale termice la cei ce nu au şi s-ar plăti salarii pe cel puţin trei ani angajaţilor CET tot ar mai rămâne bani pentru câte ceva util în Iaşi. Şi s-ar rezolva multe probleme care ocupă agenda publică degeaba.

De ce nu s-ar alege o astfel de soluţie?

Păstrarea CET şi conservarea situaţiei actuale aduce beneficii importante câtorva oameni. Liderii CET au salarii importante, ca toţi şefii de la stat. Primarul ştie că oamenii aceia îi sunt obligaţi şi are interes să îi menţină. Returul vine sub forma sprijinului „politic”. Mă întreb câte sponsorizări la partid or fi făcut firmele care livrează combustibil la CET sau care doar mătură pe jos pe acolo.

Aceşti oameni, beneficiari ai CET, au dovedit în repetate rânduri nu au niciun pic de respect pentru ieşeni. Prin urmare, nu trebuie lăsaţi să decidă viitorul CET sau al Iaşului.

*citeam pe site-ul Primăriei Iaşi ştirea potrivit căreia a fost aprobat în Consiliul Local împrumutul către CET. Alături, se afla o altă ştire, potrivit căreia s-a decis umplerea gropilor de pe străzile Iaşului cu nisip...

1 din 52, mai valoros pentru mine decât 6 din 49

În timp ce în România a sunat deja de 38 de minute ceasul intrării în noul an şi eu aştept şi pe fusul meu orar acelaşi evenimemt, profit de cele câteva momente în care soţia mea o petrece pe frumoasa Sofia în lumea viselor ca să... văd ce mai zice lumea în acest al doisprezecelea ceas.

Am aflat astfel cu plăcută surprindere că acest blog a fost desemnat, în anul 2009, pentru o săptămână, drept „Blogul săptămânii” de către publicaţia electronică NewsIasi.ro.

Mă bucur că au fost oameni care au apreciat articolele mele, având în vedere îndeosebi că blogurile ieşene sunt foarte bune în general prin conţinutul pe care îl oferă şi, prin urmare, competiţia nu e uşoară. Nu ştiu care săptămână a fost „a mea”, sper să nu fi fost tocmai când toţi ceilalţi erau în vacanţă :)

Profit de ocazie pentru a transmite tuturor cititorilor mei mulţumiri, urări de sănătate şi împlinire a gândurilor bune, multă înţelepciune. La mulţi ani!

Le Soir, acum 20 de ani (partea a II-a)

Cu întârziere de o zi, revin cu numărul din 27 decembrie 1989 al jurnalului Le Soir, care prezintă optica belgiană la momentul respectiv asupra evenimentelor din România. Insurecţie populară sau revoluţie de palat?

Le Soir, acum 20 de ani (partea I)

Am intrat într-un mod oarecum miraculos în posesia a două numere ale ziarului Le Soir din decembrie 1989. Vizitam o casă de vânzare şi, printre resturi şi deşeuri rămase în urma plecării foştilor locatari, într-un colţ, abandonate, erau mai multe ziare vechi, între care şi aceste două numere, cel din 21 şi cel din 27 decembrie 1989.

Vă prezint azi extrasele din numărul din 21 decembrie 1989 care se referă la evenimentele din România. Articolul începe pe pagina 1 (primul fişier) şi continuă în pagina 5 (ultimele două fişiere).

Revin pe 27 decembrie cu imaginile din numărul de pe 27 decembrie 1989.

Comemorare

Ascultam ieri în maşină la radio o emisiune de pe La Première, post public de ştiri belgian, în care se vorbea  despre viaţa unei vietnameze ajunse în Belgia în anii 70 cu un transport umanitar.  Prezentatoarea emisiunii îşi aducea aminte cu nostalgie de momentul în care aflase vestea căderii Saigonului... Spunea că toată Europa era în culmea extazului pentru că, nu-i aşa, americanii şi-o luaseră peste bot ("les américains ont pris une claque" ca sa fiu exact) !

Cu câteva minute înainte, la buletinul de ştiri, se vorbise despre comemorarea de la Timişoara.