Am citit cu stupoare articolul din Ziarul de Iaşi privind noul regulament local pentru energia termică. Nu ştiu cât de precis prezintă ziarul realitatea, de aceea înainte de a îmi exprima părerea voi face nişte necesare clarificări juridice şi terminologice.
În principiu, fiecare cetăţean al UE are dreptul să îşi aleagă în mod liber furnizorul de servicii. În cazul unei coproprietăţi (cum e cazul blocurilor de apartamente), acest drept este limitat de situaţia de fapt: unităţile locative se află într-o stare de interdependenţă, ceea ce face ca marja de manevră a fiecărui proprietar să fie mai restrânsă. În Occident (mă voi referi la Franţa şi Belgia), blocurile de apartamente au regulamente de ordine interioară foarte precise în care sunt precizate aceste limite şi pe care orice nou cumpărător le semnează şi se angajează să le respecte. Nerespectarea poate duce până la acţionarea în instanţă şi plata unor daune către asociaţie de către proprietarul în cauză.
Exemplul occidental nu rezolvă problema alegerii furnizorului de energie termică decât la nivel de principiu (enunţat mia sus), deoarece la ei nu există încălzire centrală pe oraş, asta e o aberaţie. Toate blocurile au centrale termice, fie de bloc/scara sau de apartament. Fireşte, dacă există centrală de bloc tu nu poţi instala o centrală de apartament, ai nevoie de acordul celorlalţi şi nu îl vei primi deoarece se vor crea dezechilibre în modul de facturare, altfel foarte simplu (cu repartitoare sau pe cote-părţi). În toate cazurile însă, cheltuielile privind spaţiile comune sunt suportate de toţi locatarii - aici intrând, pe lângă căldură şi lumină, curăţenia, liftul etc., la fel ca în România.
Acest proiect de regulament al Primăriei ieşene creează probleme deosebite în special blocurilor mixte - unde există şi apartamente branşate la CET, şi apartamente independente termic. Situaţia este nefericită pentru cei rămaşi captivi la sistemul centralizat, în primul rând pentru că CET este falimentară şi fără combustibil, în al doilea rând pentru că este vorba de un sistem energofag, deci scump, şi neperformant, nefiabil. Pe de altă parte, cei care au ales independenţa termică încă plătesc din buzunar pentru pierderile CET, o dată prin impozitele locale din care se plăteşte subvenţia din preţul gigacaloriei, şi încă o dată prin suportarea directă a pierderilor ce ar trebui să le revină locatarilor captivi în blocurile mixte.
Situaţia din blocurile mixte
În blocurile mixte, cei care au ales independenţa termică îşi plătesc facturile la zi, altfel rămân fără căldură instantaneu. În acelaşi timp, prin apartamentele lor trec ţevile către apartamentele captive, şi pentru care li se cere să plătească contravaloarea agentului termic. La fel ca ceilalţi, au de plătit pentru încălzirea spaţiilor comune.
Chestia cu plata agentului termic pentru ţevile care traversează apartamentul este o aberaţie juridică cum rar s-a văzut. Dacă prin construcţie s-a prevăzut o servitute de trecere a ţevilor de utilităţi, nu este posibil ca eu, client al CET-ului, să pretind vecinului o câtime din factura pe care mi-o emite furnizorul după ce că îi grevez apartamentul cu o servitute de care el s-ar lipsi instantaneu dacă ar putea. Corect ar fi ca cel branşat la CET să suporte costurile izolării în apartamentul independent termic dacă vrea să nu piardă căldură pe acolo... Nu vă miraţi, art. 617 alin. (2) din Codul civil spune aşa: „Trecerea trebuie să se facă în conditii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai putine prejudicii.” Articolul se referă la servitutea de trecere în general, prin urmare, neexistând vreun articol pentru această servitute specifică estimez că această dispoziţie se aplică pe deplin.
În continuarea raţionamentului, clientului CET îi revine să suporte toate pierderile de pe reţea, inclusiv de pe reţeaua din interiorul blocului. Oricine altcineva nu are nicio legătură cu CET şi nicio obligaţie faţă de aceasta, nefiind nici parte la vreun contract cu CET, nici neputând fi obligat să plătească vreo „taxă CET” care să nu respecte regimul de adoptare a impunerilor fiscale în România. Respectiv, o astfel de taxă constituită în beneficiul CET ar reprezenta „ajutor de stat” potrivit art. 1 alin. (4) din Codul fiscal (1 ian. 2009), acesta acordându-se potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificari şi completări prin Legea nr. 137/2007.
Proprietarului de apartament independent termic îi rămâne să suporte, cum e şi normal, o câtime din costul încălzirii spaţiilor comune. Dacă încălzirea spaţiilor comune este asigurată de CET şi în blocul respectiv există repartitoare, trebuie montat unul şi pe caloriferul de pe scară, astfel încât doar acel cost să reprezinte încălzire comună, nu şi „pierderile din subsol”. Proprietarul care a ales independenţa redevine astfel, pentru acel calorifer, client al CET, prin intermediul asociaţiei de proprietari, şi este deci dator să suporte o parte din pierderile din bloc. Aceste pierderi trebuie însă să fie proporţionale cu consumul: prin urmare, dacă încălzirea consumată de caloriferele comune reprezintă 10% din consumul total de agent termic CET, cele 10% din pierderi corespunzătoare se repartizează tuturor apartamentelor din bloc (toţi suportă încălzirea spaţiilor comune), apartamentele independente urmând să achite cota care le revine din acele 10%.
Soluţia cea mai simplă pentru rezolvarea problemei cheltuielilor de încălzire a spaţiilor comune ar fi închiderea completă a caloriferelor de pe scară, cu excepţia cazurilor în care s-a realizat izolarea termică a scării (termosistem în bloc, uşa de intrare cu barieră termică etc.) şi căldura nu e risipită aiurea.
Consecinţe
Cele prezentate mai sus sunt aspecte pur juridice. Dacă privim mai de aproape, observăm că, de cele mai multe ori, cele mai necăjite familii sunt tot cele care au rămas captive unui sistem anacronic pur comunist. Să le pui tot pe acestea să suporte toate pierderile de pe reţea... este imposibil, nu vor face decât să acumuleze datorii tot mai mari. În acelaşi timp, nu e corect să pui la plată cetăţenul cinstit şi prevăzător, practic să îl sancţionezi în loc să îl stimulezi, pentru greşelile altora. Soluţia?
Soluţia
S-a mai discutat despre asta, nu e nicio surpiză. Cu atât mai mult ar trebui să fie îmbrăţişată de cât mai mulţi.
În ultimii ani, am citit periodic ştiri despre banii alocaţi de la bugete (central şi local*) pentru CET. Sume imense. În acelaşi timp, CET merge pe pierdere. Nimeni nu a executat vreodată datornicii la modul serios (au existat câteva cazuri de paradă) şi nici nu are de gând să o facă, deci soluţia finanţării CET nu este nici măcar asta. În plus, CET primeşte şi subvenţii, în afară de banii alocaţi chipurile în mod excepţional. În total, foarte mulţi bani.
La asta se adaugă patrimoniul imobiliar al CET. Nu mă refer la centrala termică propriu-zisă, care este necesară pentru producţia de energie electrică (dacă o face cu profit; altfel...), ci la nenumăratele puncte termice de cartier, la nenumăratele spaţii pentru conducte, la nenumăratele servituţi de trecere care grevează terenuri ce altfel ar putea căpăta destinaţii comerciale şamd... La Piramida lui Dubeţ....
La asta se adaugă cheltuielile de retehnologizare. Oare acele cheltuieli nu ar putea fi utilizate pentru creşterea performanţei în producerea de energie electrică, sau dacă nu la altceva?
Dacă tragem linie vedem că vorbim de sume fabuloase. Dacă s-ar instala centrale termice la cei ce nu au şi s-ar plăti salarii pe cel puţin trei ani angajaţilor CET tot ar mai rămâne bani pentru câte ceva util în Iaşi. Şi s-ar rezolva multe probleme care ocupă agenda publică degeaba.
De ce nu s-ar alege o astfel de soluţie?
Păstrarea CET şi conservarea situaţiei actuale aduce beneficii importante câtorva oameni. Liderii CET au salarii importante, ca toţi şefii de la stat. Primarul ştie că oamenii aceia îi sunt obligaţi şi are interes să îi menţină. Returul vine sub forma sprijinului „politic”. Mă întreb câte sponsorizări la partid or fi făcut firmele care livrează combustibil la CET sau care doar mătură pe jos pe acolo.
Aceşti oameni, beneficiari ai CET, au dovedit în repetate rânduri nu au niciun pic de respect pentru ieşeni. Prin urmare, nu trebuie lăsaţi să decidă viitorul CET sau al Iaşului.
*citeam pe site-ul Primăriei Iaşi ştirea potrivit căreia a fost aprobat în Consiliul Local împrumutul către CET. Alături, se afla o altă ştire, potrivit căreia s-a decis umplerea gropilor de pe străzile Iaşului cu nisip...